Aud destul de mulți oameni spunând că, oricât de bine ar plănui totul pentru fiecare zi, mereu apar neprevăzute și urgențe care le dau planul peste cap și la final de zi simt că nu au făcut mai nimic, deși au lucrat toată ziua. Lista de to do se mărește și a doua zi istoria se repetă.
De fapt, când ți se întâmplă asta, ești cumva la firul ierbii. Nu vezi dincolo de azi și e firesc ca, pe măsură ce trec zilele, să se adune oboseală și frustrare. Ideal ar fi să știi măcar cum îți arată săptămâna, iar, ca să știi ce ai de făcut într-o săptămână, ar fi bine să știi ce urmărești să se întâmple în luna respectivă și tot așa.
Îți propun 3 pași mici și simpli prin care, în primă fază, să poți trece de la lista nesfârșită la un plan al zilei.
#1 Vezi dacă procrastinezi sau doar amâni
Fă o listă cu lucrurile pe care le ai de făcut săptămâna asta. Dacă ești în mijlocul săptămânii, scrie lucrurile pe care știai luni că le aveai de făcut și taie-le pe cele deja făcute. Apoi, taie de pe listă tot ceea ce e mai puțin prioritar decât ce ai făcut deja. Prioritar, nu urgent! După care, taie lucrurile care au un motiv întemeiat pentru întârziere (de exemplu ceva pentru care ai nevoie de mai multe informații sau ceva pentru care ai nevoie de timp ca ideile să se așeze).
Acum te uiți pe listă și ce a rămas acolo, netăiat, e ceea ce procrastinezi. Dacă le scoți un pic din câmpul vizual și din atenție, cum îți pare lista fără ele?
Dacă nu a rămas nimic netăiat, înseamnă că doar amâni și te invit să te întrebi: urgențelor sau priorităților – cui faci loc amânând ce ai tu de făcut? Vezi ce răspuns vine prima dată, fără să lași loc justificărilor.
#2 Grupează tot ce ai pe listă în 2 categorii: priorități și urgențe
Pentru fiecare dintre cele 2 categorii, întreabă-te ale cui sunt prioritățile și urgențele respective.
Sunt ale tale sau ale altcuiva? În funcție de răspunsuri, dar și de context, poți să stabilești o ordine anume în care urmează să te ocupi de ele.
Ca să nu cazi în capcana reprioritizării la nesfârșit, e util să le distribui pe zile, folosindu-te de un calendar săptămânal, însă fără multe detalii. Detaliile le treci în planul zilei pe care ți-l propun mai jos.
#3 Planul zilei
Pornește de la ce e deja fix în programul săptămânii: întâlniri, ore de lucru, pauze, programări, etc. Apoi notează toate lucrurile pe care le ai de făcut, fără să le filtrezi din prima, și alege ce este realist și important pentru ziua respectivă. Poți separa lucrurile în trei categorii simple:
de făcut > pentru ce ai deja pe listă,
nou > pentru ce apare nou [idei sau solicitări] pe parcursul zilei și
în așteptare > pentru ce depinde de altcineva sau necesită un răspuns înainte să poți continua.
La finalul zilei, ia-ți câteva minute să vezi cum ți-a fost ziua: ce ai făcut și ce nu, ce a ținut de tine și ce nu, ce poți muta pe mâine și ce încă așteaptă un răspuns. Nu este nevoie ca lista de dimineață să fie bifată seara.
Planul zilei e ca o hartă cu busolă integrată, pentru că pe lângă faptul că te ajută să nu uiți de programări și întâlniri, te ajută și să-ți cunoști ritmul și să vezi ce merită păstrat și ce nu din tot ce ai pe masă. Rolul lui este să te ajute să alegi conștient ce contează, să nu pierzi lucrurile apărute pe parcurs și să închei ziua cu mai multă claritate pentru pașii ce urmează.
Despre planul zilei vorbim și la JOM🟡plan, pe 26 septembrie,
E atelierul în care planificăm luna Octombrie prin lentila
Joy Of Missing Out.
Durează 2 ore jumate și
detaliile sunt aici.
|
Dacă e prima dată când citești două puncte și nici nu ne-am mai întâlnit în alte contexte, iată pe scurt câteva cuvinte despre mine:
|
|
Sunt Erika Popliceanu, fondatoarea plan.clar. Cu un background interdisciplinar în sociologie, urbanism și comunicare, lucrez cu oameni care simt că sunt împrăștiați în prea multe direcții și au nevoie de claritate. De cele mai multe ori, blocajele nu vin din lipsă de voință sau competență, ci din confuzii de rol, limite neclare și decizii amânate. Iar munca mea e să creez spațiul și structura în care lucrurile astea devin vizibile, ca să îi ajut să vadă blocajul ca resursă. |
|