Dragă Reader,
sper că te regăsesc cu bine și îți mulțumesc că ai rămas aproape, chiar dacă eu n-am mai scris. ✨
Dacă ne știm de mai demult, știi că mi-e greu să revin după absențe lungi pentru că mereu simt să spun ce s-a întâmplat între timp, dar, în același timp, mi-e să nu ocup mult spațiu cu povestea personală. Pe de altă parte, știu și că, dacă asta e o problemă, poți alege să te dezabonezi și gata. :)
De când am început să trimit două puncte mi-am spus și am spus tuturor că vreau să scriu când am ceva util sau relevant de spus. Nicio clipă n-am vrut să adaug la zgomotul din jur și să aglomerez inbox-uri, însă lucrul ăsta a avut și un efect negativ, anume că apăreau pauze lungi și mi-era greu să scriu.
De data asta n-a fost așa. Am luat pauză pentru că în plan personal s-au întâmplat multe lucruri și nu puteam scrie din emoțiile și stările prin care am trecut și nici nu am putut să mă scutur de ele cât să scriu ce te-am obișnuit să citești de la mine și apoi să revin în emoțiile mele. Și asta nu pentru că era secret ce se întâmpla, ci pentru că aveam nevoie de timp să stau în stare.
De fapt, ultimii aproape 3 ani au fost pentru mine transformatori, dar mi-am dat seama abia în vara trecută că toate s-au legat într-o singură poveste. Și povestea asta a ajuns la mine sub forma unui diagnostic care m-a forțat să revizuiesc tot, să las pe masă doar ce chiar are importanță. Mi-a fost frică, apoi am fost furioasă, după care mi-am amintit că citisem la un moment un interviu cu Chris Simion, în care spunea că ea a primit cancerul ca pe un dar, pentru că l-a trăit exact așa cum a venit și m-a emoționat atunci perspectiva ei. Așa că m-am întrebat: care e darul pe care l-am primit eu? Și atunci toate întâmplările, trăirile, deciziile din ultimii 3 ani s-au reașezat în povestea de care-ți spuneam mai sus. N-am să merg mai departe pe firul ăsta că nu e locul potrivit, spun doar că l-am acceptat și a fost nevoie să fac curat în mine și în jurul meu. Sunt bine acum.
CE AM FĂCUT?
Sub umbrela plan.clar curățenia asta înseamnă așa:
Am dat site-ului o nouă formă, fără să-mi fi propus să fac asta.
:: Ca să nu-mi alimentez fricile și furia, mi-am dus energia în bibilit textele. Am scris, am șters, am rescris și tot așa până mi-am dat seama că ce voiam, de fapt, de multă vreme să fie pe site era o pagină despre FOCUS, programul de grup pe care-l fac din 2021 și despre care nu putea citi nimeni nicăieri nimic.
Oana, poate o știi de la Lipici în comunitate, m-a ajutat să fac asta pentru că tocmai trecuse prin program și e și om de comunicare. Practic, pagina pentru FOCUS n-a fost scrisă, ci a fost co-creată. Oana a intrat în povestea asta cu multă deschidere din prietenia ce ne leagă, dar cu pălăria ei de comunicator și storyteller. Mi-a pus întrebări, a fost curioasă și a ascultat mult. Am pornit de la valorile mele și de la ce îmi doresc cu plan.clar, iar peste asta am suprapus experiența ei de participantă în program, lucru care m-a ajutat să pun în cuvinte ceea ce simțeam că e FOCUS, dar nu reușeam să articulez.
După ce pagina asta a fost gata, celelalte aproape că s-au scris singure, sub ochiul atent al Oanei. Le-am citit împreună, mi-a dat feedback, m-a ajutat să găsesc esența în exprimare, dar să rămân fidelă stilului meu. Simt că acum e mult mai clar cine sunt și ce și cum lucrez.
Am mutat newsletter-ul pe Kit și l-am șters de pe Substack.
:: Tot în întâlnirile matinale cu Oana, în care am băut multe cafele la 8 dimineața, am aflat de la ea despre Kit, o alternativă mai așezată prin care să trimit newsletterul. Substack-ul a devenit deja ce promiteau să nu devină: o platformă de social media. Mai mult, prin notes și chat și live-uri, practic e un pic din toate platformele la un loc. Mult zgomot. Există setări prin care poți tria ce ajunge la tine, dar pentru mine nu avea sens să-mi duc energia în a ridica ziduri virtuale care să-mi asigure liniște.
Am arhivat contul de instagram
:: Am arhivat toate postările și am pus altele 9 în locul lor, ca o ușă deschisă către mine, prin care, cine dorește, poate să înțeleagă cine sunt, cum lucrez și ce fel de spații creez.
Am rezonat din prima clipă cu ideea asta când am văzut-o la Jen Carrington, pentru că am simțit că e compromisul ideal între a închide o pagină pe care nu o mai folosești, pentru că nu mai ești de vreme bună deja în punctul în care erai când ai deschis-o și a o lăsa inactivă, neștiind ce să faci cu ea.
N-am închis pagina, dar păstrez deschis canalul oferit de stories ca să împărtășesc lucruri ce-mi par că pot fi de folos, dar și ca să anunț ce e în calendarul plan.clar.
CE URMEAZĂ?
Reiau scrisul din spațiul ăsta nou, cu intenția să ne vedem la fiecare 2 săptămâni în inbox-ul tău.
Și dacă simți că e momentul să lucrăm împreună, fie că te gândești la FOCUS, la ședințe 1:1, sau pur și simplu vrei să ne cunoaștem mai bine, am creat primul PAS: un call gratuit de 30 de minute în care poți afla mai multe despre abordarea mea și cum te pot ajuta în procesul tău.
Mulțumesc că ai rămas 💛
Cu drag și pe curând,
Erika
P.S. Trimit mailul ăsta de pe o nouă platformă și deși m-am asigurat că toate setările sunt în regulă, te rog dă-mi un semn dacă ceva nu e bine sau numele tău nu apare [sau apare greșit] în deschiderea mesajului.
